manner meaning in Romanian

English	Romanian
manner [manners] (characteristic mode of acting or behaving; bearing) noun [UK: ˈmæ.nə(r)] [US: ˈmæ.nər]	comportament [~, ~e, ~ul, ~ele, ~ului, ~elor, ~ule, ~elor]substantiv {n} conduită [~, conduite, conduita, conduitele, conduitei, conduitelor, ~, conduitelor]substantiv {f} fel [~, ~uri, ~ul, ~urile, ~ului, ~urilor, ~ule, ~urilor]substantiv {n} manieră [~, maniere, maniera, manierele, manierei, manierelor, ~, manierelor]substantiv {f} purtare [~, purtări, ~a, purtările, purtării, purtărilor, ~, ~o, purtărilor]substantiv {f}
manner [manners] (way of performing or effecting; method or style) noun [UK: ˈmæ.nə(r)] [US: ˈmæ.nər]	fel [~, ~uri, ~ul, ~urile, ~ului, ~urilor, ~ule, ~urilor]substantiv {n} manieră [~, maniere, maniera, manierele, manierei, manierelor, ~, manierelor]substantiv {f} mod [~, ~uri, ~ul, ~urile, ~ului, ~urilor, ~ule, ~urilor]substantiv {f} stil [~, ~uri, ~ul, ~urile, ~ului, ~urilor, ~ule, ~urilor]substantiv {n}
bad manners (treatment of other people in an impolite or discourteous way) noun [UK: bæd ˈmæ.nəz] [US: ˈbæd ˈmæ.nərz]	lipsă de manieresubstantiv {f}
good manners (treatment of other people with courtesy and politeness) noun [UK: ɡʊd ˈmæ.nəz] [US: ˈɡʊd ˈmæ.nərz]	bunele moravurisubstantiv {f-Pl}

Your history