dicţionar Român-Maghiar »

mântui înseamnă în Maghiară

RomânăMaghiară
mântui [ (se) ~, (mă) ~esc, (se) ~ască, ~t, IV] verbă

üdvözít◼◼◼ige

mântuire [~, mântuiri, ~a, mântuirile, mântuirii, mântuirilor, ~, mântuirilor] substantiv {f}

üdvösség◼◼◼főnév

üdvözülés◼◼◻főnév