dicţionar Român-Maghiar »
întâmplare înseamnă în Maghiară
| Română | Maghiară |
|---|---|
| întâmplare [~, întâmplări, ~a, întâmplările, întâmplării, întâmplărilor, ~, întâmplărilor] substantiv {f} | véletlen◼◼◼főnév esemény◼◼◻főnév esély◼◼◻főnév lehetőség◼◼◻főnév történés◼◼◻főnév veszély◼◻◻főnév előfordulás◼◻◻főnév |
| din întâmplare | véletlenül◼◼◼határozószó |
