dicţionar Român-Englez »
încuviințare înseamnă în Engleză
| Română | Engleză |
|---|---|
| încuviințare [~, încuviințări, ~a, încuviințările, încuviințării, încuviințărilor, ~, încuviințărilor] substantiv {f} | allowance [allowances](the act of allowing, granting, conceding, or admitting; authorization; permission; sanction; tolerance) concession [concessions](admission of defeat) |
