dicţionar Latin-Român »
ob înseamnă în Română
| Latină | Română |
|---|---|
| oboediens [(gen.), oboedientis] adjective | supusadjectiv |
| oboedientia [oboedientiae] (1st) F noun | ascultaresubstantiv supuneresubstantiv |
| oboedio [oboedire, oboedivi, oboeditus] (4th) verb | ascultaverbă donaverbă împrumutaverbă se supuneverbă serviverbă supuneverbă |
| obruent | |
| obruere | |
| obruō | |
| obrētiō | |
| obscenitas [obscenitatis] (3rd) F noun | indecențăsubstantiv |
| obscurus [obscura -um, obscurior -or -us, obscurissimus -a -um] adjective | absconsadjectiv închisadjectiv întunecatadjectiv întunericadjectiv misteriosadjectiv murgadjectiv necunoscutadjectiv necunoscutăadjectiv neștiutadjectiv obscuradjectiv |
| obscuritas [obscuritatis] (3rd) F noun | închissubstantiv întristaresubstantiv întunecatsubstantiv întunecimesubstantiv întunericsubstantiv mistersubstantiv murgsubstantiv negrealăsubstantiv tristețesubstantiv |
| obscēna | |
| obscēnus |
