dicţionar Latin-Român »
ob înseamnă în Română
| Latină | Română |
|---|---|
| oblectāmen | |
| oblectāmentum | |
| oblectō | |
| obligare | |
| obligo [obligare, obligavi, obligatus] (1st) verb | forțăverbă forțaverbă supuneverbă violentaverbă |
| obligor | |
| obligātiō | |
| obligātus | |
| obligō | |
| oblitescō | |
| oblitterō | |
| obliviscor [oblivisci, oblitus sum] (3rd) DEP verb | uitaverbă |
| oblivisci | |
| oblocutio |
