dicţionar German-Român »
keil înseamnă în Română
| Germană | Română |
|---|---|
| der Keil [des Keiles, des Keils; die Keile] Substantiv | pană◼◼◼substantiv cală◼◻◻substantiv colț◼◻◻substantiv gleznă◼◻◻substantiv diblu◼◻◻substantiv felie◼◻◻substantiv grămadă◼◻◻substantiv ic◼◻◻substantiv cepsubstantiv |
| der Keiler [des Keilers; die Keiler] Substantiv | vier◼◼◼substantiv mistreț◼◼◼substantiv porc mistreț◼◻◻substantiv |
| die Keilerei [der Keilerei; die Keilereien] Substantiv | lupta◼◼◼substantiv bătaie◼◼◼substantiv luptă◼◼◼substantiv |
| der Donnerkeil [des Donnerkeiles|Donnerkeils; die Donnerkeile] Substantiv | fulger◼◼◼substantiv |
