upbringing înseamnă în Germană

Engleză	Germană
upbringing noun [UK: ˈʌp.brɪŋɪŋ] [US: ˈʌp.ˌbrɪŋɪŋ]	die Erziehung [der Erziehung; —]◼◼◼Substantiv [ɛɐ̯ˈʦiːʊŋ]The children had the benefit of a good upbringing. = Die Kinder hatten den Vorzug einer guten Erziehung.

Istoricul cautarilor