irita înseamnă în Latină

Română	Latină
irita	irritare vexō
irita verbă	piget [pigere, -, pigitus est](2nd) IMPERS verb taedet [taedere, taeduit, taesus est](2nd) IMPERS verb
iritabil	stomachōsus ācriculus
iritabil adjectiv	spinifer [spinifra, spinifrum]adjective
iritabilitate	irritabilitas
iritare substantiv	molestia [molestiae](1st) F noun
iritație substantiv	molestia [molestiae](1st) F noun

Istoricul cautarilor