întâmplare înseamnă în Latină

Română	Latină
întâmplare	fortuītus possibilitas temeritās ēventum
întâmplare substantiv	accidentia [accidentiae](1st) F noun aditus [aditus](4th) M noun casus [casus](4th) M noun copia [copiae](1st) F noun fors [fortis](3rd) F noun opportunitas [opportunitatis](3rd) F noun potestas [potestatis](3rd) F noun probabilitas [probabilitatis](3rd) F noun
din întâmplare	fortuītō
din întâmplare adjectiv	casualis [casualis, casuale]adjective
din întâmplare adverb	temereadverb

Istoricul cautarilor