dicţionar Român-German »
noblețe înseamnă în Germană
| Română | Germană |
|---|---|
| noblețe substantiv | der Adel [des Adels; —]◼◼◼Phrase die Vornehmheit [der Vornehmheit; die Vornehmheiten]◼◼◻Substantiv der Edelmut [des Edelmuts, des Edelmutes; —]◼◼◻Substantiv die Großmut [der Großmut; —]◼◻◻Substantiv die Großzügigkeit [der Großzügigkeit; —]◼◻◻Substantiv die Aristokratie [der Aristokratie; die Aristokratien]◼◻◻Substantiv die Freizügigkeit [der Freizügigkeit; —]◼◻◻Substantiv |
| noblețea obligă |
