dicţionar Latin-Român »
genu înseamnă în Română
| Latină | Română |
|---|---|
| genu [genus] (4th) N noun | gensubstantiv genunchisubstantiv stilsubstantiv |
| Genua | |
| genuenses | |
| gigno [gignere, genui, genitus] (3rd) verb | derivaverbă generaverbă nașteverbă |
| genuinus | |
| genum [geni] (2nd) N noun | genăsubstantiv |
| genus [generis] (3rd) N noun | amabilsubstantiv ambalare (turație)substantiv bunsubstantiv calesubstantiv curent de apăsubstantiv cursăsubstantiv drumsubstantiv felsubstantiv gensubstantiv genul (gramatical)substantiv modsubstantiv nasteresubstantiv nașteresubstantiv neamsubstantiv nusubstantiv rasăsubstantiv sexsubstantiv speciesubstantiv stilsubstantiv supraturaresubstantiv tipsubstantiv |
| genus commune | |
| genus femininum | |
| genus humanum | |
| genus masculinum |
