dicţionar Latin-Român »
gens înseamnă în Română
| Latină | Română |
|---|---|
| gens [gentis] (3rd) F noun | ambalare (turație)substantiv casăsubstantiv curent de apăsubstantiv cursăsubstantiv familiesubstantiv lumesubstantiv națiunesubstantiv neamsubstantiv oamenisubstantiv omsubstantiv om|oamenisubstantiv poporsubstantiv populasubstantiv păgânsubstantiv rasăsubstantiv satsubstantiv supraturaresubstantiv |
| gens humana | |
| agens | |
| cotangens [cotangentis] (3rd) F noun | cotangentăsubstantiv |
| diligens [diligentis (gen.), diligentior -or -us, diligentissimus -a -um] adjective | asiduuadjectiv atentadjectiv diligentadjectiv grijuliuadjectiv harnicadjectiv precautadjectiv prudentadjectiv stăruitoradjectiv îngrijitadjectiv |
| egens [(gen.), egentis] adjective | amărâtadjectiv bietadjectiv calicadjectiv indigentadjectiv lipsitadjectiv mizeradjectiv nevoiașadjectiv nevoiașiadjectiv pauperadjectiv prostadjectiv slabadjectiv |
