dicţionar German-Turc »
urkunden înseamnă în Turcă
| Germană | Turcă |
|---|---|
| Urkunden pl | |
| die Urkunde [der Urkunde; die Urkunden] Substantiv f | belgenoun senetnoun |
| die Urkunde [der Urkunde; die Urkunden] Substantiv | diplomanoun |
| beurkunden [beurkundete; hat beurkundet] Phrase | belgelemekverb |
