dicţionar Latin-Român »
habitus înseamnă în Română
| Latină | Română |
|---|---|
| habitus [habitus] (4th) M noun | habitudinesubstantiv obiceisubstantiv |
| habeo [habere, habui, habitus] (2nd) verb | afirmaverbă aveaverbă calăverbă comandareverbă comportamentverbă conduceverbă conducereverbă conțineverbă cuprindeverbă dețineverbă dirijareverbă duraverbă fiverbă hambarverbă includeverbă mențineverbă posedaverbă purtaverbă păstraverbă rețineverbă răbdaverbă strategieverbă suportaverbă toleraverbă înduraverbă îngăduiverbă țineverbă |
| antehabeo [antehabere, antehabui, antehabitus] (2nd) TRANS verb | preferaverbă |
| ratihabeo [ratihabere, ratihabui, ratihabitus] (2nd) verb | aprobaverbă confirmaverbă conțineverbă cuprindeverbă includeverbă |
