vorbire înseamnă în Latină

Română	Latină
vorbire	dictiō genus verbi vōx ōrātiō
vorbire substantiv	dictio [dictionis](3rd) F noun eloquium [eloqui(i)](2nd) N noun fatum [fati](2nd) N noun locutio [locutionis](3rd) F noun sententia [sententiae](1st) F noun significatio [significationis](3rd) F noun sonus [soni](2nd) M noun
convorbire	sermō
convorbire substantiv	colloquium [colloquii](2nd) N noun conventus [conventus](4th) M noun
parte de vorbire	pars orationis pars ōrātiōnis
parte de vorbire substantiv	pars [partis](3rd) F noun

Istoricul cautarilor