cuvântare înseamnă în Latină

Română	Latină
cuvântare	dictiō ōrātiō
cuvântare substantiv	eloquium [eloqui(i)](2nd) N noun fatum [fati](2nd) N noun locutio [locutionis](3rd) F noun
binecuvântare	benedictiō faventia
binecuvântare substantiv	favor [favoris](3rd) M noun misericordia [misericordiae](1st) F noun

Istoricul cautarilor